Aberatii

Don`t be defeatist dear,

dont-be-defeatist

Ai totul si intr-o clipa totul se scurge din mainile tale si nu ai cum sa opresti. Nu ai cum sa tipi, nu ai ce sa spargi, nu ai cum sa te revolti. Nu poti sa te lupti, gura ta nu are cum sa spuna tot ce nu a putut sa vorbeasca. Nu poti sa schimbi si nu poti sa eviti. 

Ai totul si totul s-a scurs din mainile tale. Mai repede decat se scurge nisipul din clepsidra, mai repede decat trec secundele intr-un minut. 

Ce faci cand oamenii iti fura totul? Identitatea, planurile, rugaciunile sau visul? 

Incerci sa zambesti. Sa faci alte planuri. Alte vise. Sa incerci sa schimbi identitatea care a permis oamenilor sa ti le fure. Incerci sa te inconjori doar de oameni ce nu au uitat ce inseamna cinstea, bunavointa si generozitatea. Arunci in cel mai urat colt oamenii din jurul tau care sunt meschini, razbunatori si lasi. 

Ce faci cand totul se scurge din mainile tale? Creezi un nou tot. 

 

Aberatii

peron

204655_209999342351917_116729355012250_764207_7432812_o

Astept sa ratacesc iarasi prin orasul tau. Sa merg pe strazile pe care tu ai pasit, pe care ai visat si pe care ti-ai lasat amprenta. Strazile tale pline de parfumul florilor si amintiri demult apuse. Cladiri ce au cunoscut iubiri patimase si neimplinite. Saruturi furate si tipete fulgeratoare.

Sunt atat de multe gari intre noi. Peroane pline de oameni grabiti si frumosi. Sticle aruncate si certuri puternice. Peroane care ma vor aduce inapoi la tine. Cel mai frumos peron dintre toate. Peronul cu zambetul tau si cu pasii tai ce vin spre mine. Cu bratele deschise si buzele tremurande. Cu vocea ta si cu ochii tai. Cel mai frumos peron din toate. Pentru ca sarutul in gara este cel mai frumos dintre toate.

Am sa blestem kilometrii si orasele ce ne incurca. Am sa rog zeii sa le doboare. Pentru ca seara visez imbratisarea ta si ma trezesc cu vocea ta in gand. Pentru ca zilele sunt tot mai lungi, iar noptile tot mai goale. Pentru ca  dimineata este neagra fara tine… Am sa blestem zeii..

Pana am sa ajung pe peronul tau. Cel mai frumos dintre toate.

Aberatii

Departe

577169_435949446479804_326907096_n

              Am asteptat ploaia atat de mult timp incat am ajuns sa iubesc soarele.

 Am descoperit toate secretele lumii in bratele tale si am lasat deoparte toate indoielile si insecuritatile mele. Te-am lasat sa ma privesti ca si cum ma cunosteai dintotdeauna. Ai descoperit in mine parti ale tale pe care ai uitat sa le iubesti. Imbratisari in mijlocul trandafirilor si priviri tot mai adanci. Strans de mana atunci cand lumea devine prea cruda pentru mine. Zambete sincere si rasete galagioase.

Impreuna. Cu tine.

Aberatii

reverie

225480_435595269848555_2125416190_n

Fotografii pe pereti. Fotografii cu noi zambind. Peste tot in lume. Dintr-un capat la altul. Plini de zapada si cu soarele in spate. Mereu cu bagajele facute si cu zambetul larg.

Discutii despre filme. Carti. Istorie. Geografie. Discutii lungi ce se opresc doar cand trebuie sa ne imbratisam strans. Cel mai strans pentru ca asa o sa ma simt protejata. Si multe cafele. Doar pentru mine.

O sa ne certam in dupa amiezi calduroase despre vremea de afara si despre echipa ta preferata. Muzica mea si muzica ta.

Flori. Cat mai multe flori. Si noptile noastre.

Eu.

Tu.

Mereu.

Aberatii

you will never know

 

Tu nu m-ai cunoscut deloc. Acum imi dau seama. Daca m-ai fi cunoscut ai fi stiut ca prefer ciocolata in locul tartelor. Si ca prefer noaptea in locul soarelui. Ca prefer singuratatea casei in locul multimilor coplesitoare. Imbratisarile tale in locul tipetelor din baruri aglomerate. Plimbarile pe plaja in locul somnului. 

Ai fi stiut ca prefer ceaiul in locul vinului. Ca te prefer pe tine in locul oamenilor.

Tu nu vei stii niciodata ca eu am stagnat pentru tine. Ca m-am inchis intr-un colt si te-am asteptat. Si ai si venit de cateva ori. Cu aceleasi cuvinte false si aceleasi idei fixe. Pentru tine nu a trecut timpul. Nu s-au asternut lacrimi peste chipul tau senin, iar zambetul il ai la fel de larg. Dar eu pentru tine am stagnat.

 Ma asteapta carti ce vor sa fie citite si plimbari prin parcuri. Ma asteapta oameni pe care ii voi cunoaste si fiori. Nu imi spune sa nu plec. Nu ma ruga. Caci  ma asteapta calatorii in jurul lumii. Am de redescoperit parti din mine. Pe care le-am pierdut cu tine. 

Ma asteapta oameni ce vor sa ma iubeasca. Si imbratisari. Ma astepta dupa amieze pline de soare si nopti pline de emotie. 

iar eu.. eu nu te mai astept pe tine. 

-A

Aberatii

am obosit

amelie,quote-7a250f77147f73a17693100e2afedfe2_h

Am obosit. Da.

Am asteptat momente, priviri si ti-am acceptat ideile mereu. Am uitat sa dorm fara respiratia ta in ureche si mainile tale in jurul meu. Te-am lasat sa patrunzi in mintea mea si inca simt forma mainii tale.

Am obosit. Ma doare capul si m-am saturat sa torn vin peste amintirea ta. O sa incerc sa uit. Incet. Voi incepe cu parfumul tau. Si cred ca am sa arunc si scoica aia. Sau poate o voi ascunde intr-un sertar.

Candva spuneam ca regret ca te-am iubit atat de mult. Astazi nu mai regret. Ma bucur ca am iubit. Stiu ca eu sunt capabila. Sa imi arunc visele si sperantele in bratele cuiva. Nu regret ca am iubit mai mult. Cu cat te iubeam mai putin cu atat ma iubeai si tu mai putin.

Nu mai astept scrisori ce nu vin. Nici ploi si nici macar imbratisari.

Am obosit. O sa ascund si florile si cartile.

Ma intalnesc cu oameni pe care i-am iubit candva. Unii dintre ei ma iubesc inca iar altii ma detesta. Eu. Eu nu simt nimic. In mintea mea sta ultima melodie si ma inec cu fum de tigara.

Am obosit. Nu mai visez. Nu mai regret. Nu mai condamn. Nu uit.

Dar tot vreau sa plec. Departe.

Sa las in urma temeri copilaresti si idei ce ma bantuie si acum. Niciodata nu am avut curaj sa las totul in urma si sa pornesc. La drum. Oriunde. Oricand.