Aberatii

nu mai vreau

73304_270982056361670_1444014120_n

 

Uneori, este drept, obosim. Sa alergam prin alei inguste si bulevarde largi. Sa cautam prin bezna putina lumina. Ne incalzim in baruri aglomerate si bem. Ca sa uitam. Sau sa avem curaj. Ca sa simtim ca existenta are un scop bine precis. Si oamenii sunt impotriva noastra. Mereu.

Am iesit. Am stat ore intregi in pat uitandu-ma pe pereti. Am vrut sa beau vin. Alb.  Mai bine beau singura decat in companie proasta. Am iesit. Am zambit social si am crezut ca asta trebuie sa fac. Am ascultat si am vorbit. Despre mine, despre tine si despre vremea de afara. Si timid am si ras.

Era galagie in jurul meu. Lumea se grabea sa ajunga undeva. Toti fugim undeva. Mi-ai luat mana in a ta si m-ai sarutat. Am inchis usor ochii si am zburat departe. M-ai tinut de mana si am mers prin zapada. Si frig. Totul se recicleaza. Am pasit prin aceleasi locuri prin care ma plimbam acum un an si doi si poate trei.

Incepem sa uitam. Si nu vreau sa uit. Si nu vreau sa reciclez. Nimic. Si nu vreau sa mai cunosc, sa mai sarut si sa tin de mana. Si nu mai vreau sa zambesc. Si nu mai vreau sa rad. Astazi nu mai vreau. Nimic. 

Maine am sa ies. Si am sa  sarut. Si am sa plang.

 

Fara nume

tumblr_lanr9kd6JQ1qavigoo1_500

 

Sunt fascinata de tumultul din capul lui, de surprize, curiozitate, elan, amoralitate, sensibilitati si ticalosii. Mi-a placut mult ultima lui scrisoare catre mine:

Nu te astepta sa fiu sanatos la minte. Hai sa nu mai fim rationali! 

 

-Henry si June-