Aberatii

visare

fgnrmjwi_14567- Toscana - Italia - Val

         Vreau sa imi fac bagajul si sa plec. Sa imi arunc intr-o valiza toate cartile si toate fotografiile. Sa imi iau amintirile si scoica mea si sa plec. Sa plec departe si apoi si mai departe. Sa cumpar o casa veche pe malul marii. O casa cu ferestre mari si cu privelisti catre campii cu maci si cu iarba mereu verde. 

 O casa veche cu amintiri. Cu scrisori ascunse in sertare si inchise cu chei pierdute si cu versuri ratacite printre carti. O casa ascunsa printre alei inguste si copaci mari. O casa cu sunete si plina de vise. Cu gradini imense si pietre. Cu masina de scris printre flori. Cu vise frumoase si implinite.

         Vreau sa zbor cat mai departe de aici. Sa mananc ciocolata in miez de noapte si sa rad. Sa ma trezesc zambind si sa adorm cu cartile mele preferate. Sa zbor departe de mine si de concepte sociale absurde. Sa simt si sa dansez in ploaie. Sa ma arunc in iarba si apoi in bratele tale. Sa zambesc tot timpul si sa scriu. Despre mine, despre noi… Despre plimbari lungi si nopti pline de emotii si vise. Despre dimineti reci si despre tine.

 Vreau sa plec

vreau sa plec…

Aberatii

ai venit

4

Printre picaturi de ploaie am visat. Am visat la ultimele tale cuvinte si la mainile tale care imi strangeau degetele amortite de frig. Picioarele imi tremurau si buzele imi erau calde. Te-am rugat sa vii. Si ai venit.

Ai adus cu tine toate pacatele lumii si toate indoielile si incertitudinile mele.  Am privit de departe cum te apropiai cu pasi repezi spre adresa mea. Adresa mea uitata de lume si angajamente sociale. Era noapte si era devreme pentru noi. Aburii alcoolului pluteau in aer si lipseau tigarile si amintirile. 

M-am simtit vinovata.  Am simtit cum lumea judeca si cum sentimentele cele mai pure sunt aruncate in focul cel mai adanc. Am simtit privirile care ma ard si cuvintele aruncate intr-o doara in baruri aglomerate. Acum nu mai mai simt vinovata. Acum nu mai ploua. Ninge. Este o vreme atat de urata si propice pentru scris. Am sa iti scriu cate un vers pe seara. Am sa scriu pe foi pe care le voi ascunde si poate intr-o zi ti le voi darui. 

Te-am rugat intr-o seara sa vii. Si ai venit. 

Ai adus cu tine toata nelinistea si frumusetea abisului. Ai adus cu tine idei si amintiri noi. 

Apoi ai plecat. Ai luat cu tine imbratisari si simturi.

Aberatii

am sa plec

484173_256221671171042_621564477_n

Intr-o zi am sa plec. Imi voi lua visele sfaramate si le voi ascunde intr-o valiza. Voi incerca sa le inlocuiesc cu altele, mai frumoase si realiste. Am visat imposibil si superb. Am visat alaturi de oameni ce au plecat din viata mea asa de usor. Au inchis usa si au plecat. Fara sa se uite inapoi si faca sa imi inapoieze cateva din visele mele. Erau ale mele. Le-am inchiriat cu noptile unor oameni reci, fara sentimente ce se hranesc cu iluzii. 

Voi pleca. Am sa inlocuiesc marea cu blocuri gri si trotuare aglomerate. Vreau sa plec. Departe. Sa las in urma ideile mele stupide, de care radeai in nopti tarzii si dimineti grele. Sa nu mai aud sticlele cum se sparg si tigarile cum se sting. 

Intr-o zi am sa plec. Este mai usor astfel. Nu o sa imi mai vezi ochii incercanati si picioarele astea slabe. Nu imi vei auzi glasul enervant si observa zambetul mereu amar. Si poate asa vei putea sa uiti. Sa stergi imaginea mea de pe retina si sa reciclezi ultimele mele cuvinte.  Ai sa stergi fotografiile mele si vei arunca in primul cos de gunoi amintirea mea. Si o sa-ti fie bine.

Am sa plec. Departe de marea mea…  

 

 

Fara nume

aseara am renuntat

420510_315693485151299_1614208311_n

Aseara am renuntat.

Am renuntat pentru ca este mai usor sa pui punct decat sa astepti oameni ce nu vor sa se intoarca. Am renuntat pentru ca este momentul sa cern amintirile. Sa uit amintirile urate si sa ma inconjor doar de frumos.

Aseara am renuntat. Pentru ca esti fericit. Mai fericit decat ai fost vreodata inconjurat de prezenta mea. Nu mai ai zambetul amar. Poate pentru ca nu mai sunt acolo pentru a-ti reaminti de norme sociale si de reguli nescrise. Aseara am renuntat. Nu ma pot aseza in fata drumului tau cu mainile goale si cu amintiri sterse.

Oamenii se inconjoara de pace. De resemnare si iluzii ca ei nu vor pleca. Esti plin de pace. De reguli definite si senzatia de libertate. De obiceiuri proaste si ipocrizie. Si de fericire…

Aseara am renuntat. Am plans fara lacrimi. Ciudat. Am sa ascund amintiri intr-un sertar pe care il voi deschide din cand in cand. Pana cand nu-l voi mai deschide deloc.

-A-