Aberatii

nu am mai trecut…

     Nu am mai trecut demult pe aici (pe acasa, cum ar spune vechi prieten). Nu am mai trecut nu pentru ca nu as stii cum sa asez literele pe un fond alb sau cum sa exprim emotii prin cuvinte. Nu din lipsa de timp sau spatiu. Din lipsa de sentimente sau lipsa de idei.

Nu am mai trecut ce ceva timp… Poate pentru ca m-am lasat captiva in cotidian si probleme banale. In melodii proaste si sentimente ametitoare si coplesitoare. Poate pentru ca sunt un amalgan de contradictii si decizii prelungite. Am crescut si problemele au crescut odata cu mine. Am facut lucruri urate, dar mai ales lucruri frumoase. Am decis si i-am lasat pe altii sa decida pentru mine. Mi-am schimbat ideile si am revenit la cele vechi doar pentru a le condamna imaturitatea.

Este noapte si este tarziu. Se aud doar zgomote de masini si trenuri care pleaca spre niciunde. Nu mai am marea langa mine si nici singuratatea. Lumea intra si iese din viata mea atat de usor. Mereu am spus: oamenii pleaca. Putini se intorc.

   Da. N-am mai trecut pe aici. Nu s-a schimbat nimic. Acelasi patos si aceeasi melodie. 

  Voi mai trece. Arareori.

Anunțuri