Poezii

fosta iubire

„Nici amintirea nu te mai pastreaza

 De-as vrea sa-ti cant m-as poticni afon

 Ai fost o nebunie si o raza

 Ramai un numar vechi de telefon.

 As vrea sa te mai vad dar nu se poate

 Am auzit ca te-am vazut candva

 Dar ca prin geam cu marginile mate

 Priveam prin fosta draga fiinta ta.

 Mai vine cineva si mai imi spune

 Cate ceva de bine sau de rau,

 Dar noi n-avem nici amintiri comune

 Te-ai dus luand tot ce era al tau.

 Candva te presimteam pe-o filfaire

 Stiam apropierea sa ti-o gust.

 Acum chiar sa ma tai tot nu am stire

 Ca mie aproape pasul tau ingust.

 A fost iubire ? Sau minciuna lunga?

 Te rog da voie gandului curat

 Din departarea mea sa te ajunga

 La orice nume azi te-ai fi mutat.

 Un telefon uitat si o adresa…

 Aud ca suferi si traiesti urat

 Si-ti cureti zilnic cuvenita lesa

 Si tu, cu mana ta, ti-o pui la gat.

 E greu sa-ti spun, dar viata impreuna

 Oricat de scurta, m-a trimis sa-ti spun

 Un adevar mai grav ca o minciuna,

 Mai trist, mai inflamabil, mai nebun.

 Nu mai existi, esti trasnetul de vara

 Ce mi-a lasat in creier cer topit

 Dar cand te-am aruncat pe usa-afara.

 Eu cel mai mult atuncea te-am iubit.

 Sa-ti spun sa te intorci ? Astepti zadarnic,

 Ramai si-mbraca-ti viata in vopsea,

 Marita-te mai bine c-un paharnic,

 Sa aiba dromaderii ce sa bea.”

-Adrian Paunescu-

Anunțuri
Aberatii

alienare

Ma simt captiva intre multimi obositoare si singuratati coplesitoare. Intre baruri ingramadite si paturi goale. Alerg intre bulevarde aglomerate si alei inguste. Intre distanta dintre ieri si astazi.
Obosita de tine si de forma mainii tale. De cuvinte lungi si iubiri secrete.
Sunt prea lungi orele si scurte secundele. Prea negre zilele si albe noptile.
Sunt ratacita undeva intre ultimul adio si prima revedere. La capatul viselor si inceputul realitatii. Ma invart intre distanta dintre mine si tine. Acoperita de gri bacovian si sunetele regretelor de prea tarziu.

Aberatii

epilog

Rasul tau perfid ma consuma, dar vocea ta stridenta ma oboseste si ma alunga.
Tu semeni un sfarsit ce se lasa asteptat doar pentru ca eu vreau asa. Vreau sa merg departe pentru a avea de unde a ma intoarce.
Reteta indiferentei este greu de gasit . Scriu ceea ce cuvintele imi dicteaza si ceea ce vocea nu ma lasa sa rostesc. Si este mult mai usor sa lasi pe altcineva sa castige decat sa lupti cu arme mute. Si eu lupt doar pentru lucrurile de care imi pasa.
Am acoperit cafeaua cu miros de dezamagire si de uitare. Am inlocuit pentru totdeauna vodka cu suc. Am renuntat inca dinainte de a incepe. Si nu ma pot intoarce cu sufletul pur in calea amintirii tale.
Si nu sunt nici dezamagita si nici trista. Nici vesela si nici macar indiferenta. Sunt doar plictisita de un joc ce s-a prelungit prea mult si de teatru ieftin jucat in camere de duzina.

Aberatii

aproape liniste

Imi este dor
De primavara si de soare
De camasa preferata si tot fusta cea veche..
De scris pe foite albe la margine de drum
si de visat pe alei inflorite.
Imi este dor
De o plimbare pana la Capitol si inapoi
Doar eu- de amintiri invinsa si fara minute, ore si secunde.
Mereu singura- cu ganduri si idei triste
Cu castile in urechi si zambetele strainilor
Cu imbratisari inchipuite si simturi educate…
Cu marea mea in spate si fara somn.
Imi este dor…
De strada mea batatorita de pasi marunti si apasati…