Poezii

Neruda

„Ce ai?
cand te privesc
nu aflu in tine decat doi ochi
asemenea tuturor ochilor
si o gura
pierduta printre miile de buze
pe care le-am sarutat,
un trup
aidoma tuturor trupurilor
pe care le-am cunoscut,
dar care nu mi-au lasat
nicio amintire…”

– Pablo Neruda-  

Aberatii

m-am intors

 M-am intors acasa. Dupa indelungi lupte cu mine insumi. Lupte pe care le-am pierdut. Intotdeauna pierd.
Ma doare capul. De alcool si de fum. De minciuni si de zambete fortate. De conversatii banale si evitari discrete. De priviri uitate si de sentimente deghizate.
M-am intors in timp. Singura. Am pornit intr-o calatorie prin propriile sentimente si emotii cu bagajele in mijlocul strazii si fara bilet intoarcere.
M-am intors infranta de mine insumi si de tine. Mereu m-au dezavantajat sentimentele. As vrea sa le arunc in primul cos de gunoi. Sa uit ca uneori m-am gandit la tine si ca ti-am plans atingerea. Sa uit ca intr-o noapte te-am visat si sa regret ca te-am sarutat. As vrea sa am curaj sa arunc fotografia aia odata si sa sterg adrese. Sa iubesc saruturi straine si sa imbratisez trupuri banale.
 M-am intors de unde am plecat…

                                    Inca infranta de mine insumi si de tine…