Fara nume

Impas

Ma obliga sa-mi schimb modelele pentru unele prefabricate, fara substanta si fara principii. Ma vor obliga sa-mi las la usa toate visele si imi vor impune gandirea lor paguboasa. Imi vor arunca ramasite ale gandirii mele pe presul din fata pentru a fi calcate in picioare de toti. Si nu stiu daca vreau sa-mi asum inca acesta conditie. O conditie de inferioritate asumata, dar frustranta. O conditie de om slab, fara pareri si fara idei. O conditie a celui ce nu are nimic de demonstrat si nimic de spus. O conditie de pierzator.
Si eu nu pot lupta cu morile de vant. Eu nu ma pot arunca in fata inevitabilului cu bratele deschise. Orice incercare de individualizare este taiata din radacina. Orice incercare de a schimba un sistem ce functioneaza perfect pentru terti nu poate fi acceptata.
Si totusi ma gandesc sa ma las purtata in aceasta lupta murdara, incorecta si din care, cel mai probabil, voi iesi in pierdere. Caut orice ramasita de optimism ce poate a ramas in mine. Caut orice urma a unor vise pe care incerc sa le revitalizez.
Caut oameni ce inca mai cred…