Aberatii

nud

Priveste-ma!
Sunt goala in fata ta.
Goala de tine si de mine.
M-ai dezbracat incet
In fiecare an ai aruncat cate o parte din mine.
Ai inceput cu esarfa care ma proteja de sarutul tau
si cu haina in care ascundeam poeziile tale
iar in final mi-ai smuls dantela care ma proteja de minciunile tale.
Ai aruncat lucrurile mele lent si definitiv
Pana cand in final ma vei arunca de tot…

Anunțuri
Aberatii · Melodiile mele

Last good… bye


Arunca-ma iubitule in primul tren spre niciunde
De vrei sa-mi pedepsesti pacatele..
Aici nu voi avea de ales si ma voi gandi doar la tine
Exact cum ti-am promis prima oara cand te-am sarutat.
Nici macar muzica mea trista nu ma va face sa ma gandesc la el.
El… mereu prea fad si prea obisnuit.
El… cel ce nu va putea fi niciodata tu.
Tu… cu ideile tale absurde si cu zambetul tau amar.
Ingroapa-mi iubitule amintirea in primul cimitir
Poate asa vei reusi sa ma ierti si sa ma uiti.
Poate fara mine vei putea sa visezi imposibilul.
De vrei sa ma ranesti
Nu-mi iubi imbratisarea si nu-mi mangaia chipul
Lasa-ma sub soarele puternic
si pleaca.
Pleaca fara sa privesti in urma.


‘ It`s the wrong kind of place
To be thinking of you…’

Aberatii

Nepasare

Uneori simt ca ma aflu la marginea tuturor lucrurilor, ca ma aflu in mijlocul unei multimi, dar nu aud si nu vad nimic din ceea ce se intampla in jurul meu. M-am ascuns intr-un colt de lume, iar problemele par sa ma urmareasca oriunde ma indrept. Se pare ca nu pot sa plec departe de firea mea pacatoasa si de ideile mele imbecile.
M-am lasat imprejmuita de o panza de paianjen ce se tese tot mai adanc, in timp ce eu visez la trecut…
M-am trezit din visele mele fara sa fiu avertizata ca orice actiune are consecinte reale si mi-e teama sa le infrunt. Si mi-e teama sa aleg ce cale voi urma.
Nu vreau sa aleg acum.
Nu vreau sa decid.
Nu vreau…
-A-

Fara nume

Impas

Ma obliga sa-mi schimb modelele pentru unele prefabricate, fara substanta si fara principii. Ma vor obliga sa-mi las la usa toate visele si imi vor impune gandirea lor paguboasa. Imi vor arunca ramasite ale gandirii mele pe presul din fata pentru a fi calcate in picioare de toti. Si nu stiu daca vreau sa-mi asum inca acesta conditie. O conditie de inferioritate asumata, dar frustranta. O conditie de om slab, fara pareri si fara idei. O conditie a celui ce nu are nimic de demonstrat si nimic de spus. O conditie de pierzator.
Si eu nu pot lupta cu morile de vant. Eu nu ma pot arunca in fata inevitabilului cu bratele deschise. Orice incercare de individualizare este taiata din radacina. Orice incercare de a schimba un sistem ce functioneaza perfect pentru terti nu poate fi acceptata.
Si totusi ma gandesc sa ma las purtata in aceasta lupta murdara, incorecta si din care, cel mai probabil, voi iesi in pierdere. Caut orice ramasita de optimism ce poate a ramas in mine. Caut orice urma a unor vise pe care incerc sa le revitalizez.
Caut oameni ce inca mai cred…

Fara nume


„Totul ne desparte pe tine si pe mine: distanta, oamenii, viata si poate si destinul. Ti-aduci aminte? Ca sa-l cunoasca pe Cesar, Cleopatra, insotita de un singur credincios, a trecut marea cu barca, infruntand-o, s-a lasat infasurata intr-un sac ordinar si dusa pe umeri la palatul lui Cesar, fara ca nimeni sa-si inchipuie ca intr-un tol purtat pe umeri regina Egiptului vine sa-l cunoasca pe Cesar.
Iata ce-ti aduce scrisoarea mea. Nu ma tem nici de zambetul tau. Deci nu ma tem de nimic. Sunt ceea ce-i dincolo de fereastra odaii tale: departarea. Sunt cea mai mica fata a lumii intre randunelele ei ma infasor in intregul ei necunoscut. Privirea ta nu ma va gasi nicaieri. Amintirea ta nu are unde sa ma afle. Glasul tau nu poate sa ma strige si nu stie unde sunt. Sunt intre cele patru zari: raspantia lor.”
-A-