Aberatii

Priveste iubitule pe geam
Ne parasesc toti pamantenii!
Ne lasa singuri pe aceasta lume
si ne blesteama sa ne iubim!
Iubitule hai sa iesim afara
tinandu-ne de mana si alergand spre mare.
Acum nu mai trebuie sa ne ascundem si sa ne plimbam in noapte
Acum poti sa ma strigi „iubito”
si putem sa privim rasaritul de soare ce parca iese din mare.
Iubitule am ramas singuri pe lume!
Hai sa o traversam in lung si-n lat.
Iubitule daruieste-mi toate florile lumii
si deseneaza-mi pe cer tabloul Renasterii…

Anunțuri
Fără categorie

Confesiune

Incerc aceasta ultima metoda, aceea a confesiunii, pentru a realiza un bilant al realizarilor mele. La aproape 22 de ani, nu pot spune ca am stiut ceea ce vreau sa realizez, iar toate incercarile mele de a-mi atinge diversele obiective efemere s-au ratacit cumva in timp si in spatiu.
Am avut vise multe si planuri marete. Am incercat sa visez grandios si am sperat ca voi reusi sa fac o diferenta printre ceilalti. Dar… din cauza firii mele timide si a spaimei mele de a merge pana la capatul oricarui lucru am renuntat chiar inainte de a incepe. Nu ma vad, ca Don Quijote, plecand in cautarea unei iluzii si nu reusesc sa merg pana la finalul iluziilor mele din cauza spaimei mele de a cadea in ridicol.
Nu reusesc sa-mi aduc aminte in ce moment am inceput sa pierd respectul persoanelor din jurul meu si nu reusesc sa-mi dau seama cum am ajuns sa fiu doar „cineva”. Poate ca din cauza dorintei mele exagerate de a fi acceptata am inceput sa ma umilesc si sa nu-mi mai recunosc principiile si ideile. M-am vandut pentru o imbratisare si m-am tradat pentru un zambet.
M-am resemnat cu calitatea de outsider si cu sentimentul de a ma simti la marginea tuturor lucrurilor. Nu reusesc sa ma fac interesata de niciun proiect si nimic nu ma impresioneaza. M-am obisnuit sa ma detasez de toti si toate. M-am ascuns intr-o cochilie crezand ca asa imi este mai bine. Mi-am inoculat senzatia a fi superioara celorlalti tocmai pentru a-mi justifica imperfectiunile si defectele multiple.
Mi-am impus o autoconservare a tot ceea ce inseamna contact social si m-am multumit sa fiu intr-un colt, departe de toate dezamagirile celorlalti si mai ales pentru ca astfel nu mai dezamageam pe nimeni.
Ceea ce nu am realizat este ca m-am dezamagit tocmai pe mine.
Nu am stiu niciodata sa fiu spirituala si sa fiu o persoana comunicativa. Putinele prietenii pe care le-am legat s-au pierdut si am sfarsit prin a-i dezamagi din cauza caracterului meu dificil si firii mele introvertite si rece.
M-am resemnat… Imi voi duce caracterul imperfect pana la capat.

Aberatii

Lie to me

Arunca asupra mea blestemul tuturor tradarilor si fa-i pe zei sa ma renege
Vinde-mi trupul pe o moneda primului negustor si priveste in tacere cum ma pateaza
Fa-mi timpul sa curga in sens invers pentru ca prezentul ma oboseste, iar viitorul ma apasa.
Scrie-mi numele cu litere de nisip si apoi calca-l in picioare.

Aberatii

Epilog

Dezbraca-ma si rupe-mi hainele fasii…
Arunca in aer toate visele mele
Lasa-mi doar un acord de chitara in surdina…
Stoarce-ma pana cand nu mai am niciun strop de sange in mine
Bate-mi adanc ultimul cui in podul palmei zgariate
Si lasa-ma in agonie.
Rupe-mi fotografia ingalbenita si ingroapa resturile
Spala-te de parfumul meu dulce-amarui.
Acum nu a mai ramas nicio picatura de uman in tine.
Iar scrisoarea mea rataceste captiva in trecut…