Aberatii

Dezintegrare

Ma doare tot trupul
Fiecare muschi ma apasa cu greutate si imi incetineste miscarile
nu ma atinge
nu vezi ca fiecare atingere a ta imi lasa vanatai.
Ma ustura ochii, iar cearcanele devin tot mai mari.
Buzele-mi sangerii devin tot mai sterse
Iar obrajii tot mai palizi.
Sunt obosita de mine
Si-mi repugna ideea unei alte zile…

Anunțuri
Aberatii

De seara

In seara asta tot ce vreau este sa ma ascund sub patura si sa adorm cu pernuta in brate.
In seara asta tot ce vreau este sa mananc inghetata si ciocolata si sa ma uit la comedii romantice cu prietenele mele.
Insa imi aprind inca o tigara si-mi prepar un Cuba Libre cu extra lime.

Aberatii

Without closure

Presupun ca toate se intorc in viata mea, intra cu picioarele, nu-mi respecta minima distanta. Am lasat lucrurile plutind cumva deasupra unui nor, iar acum ma urmaresc, nu-mi dau pace
Este obositor si frustrant. Dupa ce am aruncat adrese si numere de telefon, dupa ce am rupt fotografii toate se intorc in mine ca si cum n-ar fi plecat niciodata.
Se pare ca nu pot sa fug la nesfarsit, iar unele lucruri au nevoie de incheiere… sau de un nou inceput…

Fara nume

„Am deprins obiceiuri costisitoare si maniere afectate. Am obtinut o calificare modesta si iluzia pretentioasa de a fi poet. Nimic nu era mai putin poetic decat plictisul pe care-l afisam fata de viata in general.
Eram prea necopt ca sa stiu ca cinismul de orice fel este o masca pentru neputinta de adaptare- pe scurt, un fel de impotenta si ca a dispretui orice fel de efort este cel mai mare efort. Adevarul este ca nu eram cinic din fire, era doar o manifestare a revoltei. Scapasem de ceea ce uram, dar nu descoperisem ce si unde puteam iubi, asa ca pretindeam ca iubirea nu se afla nicaieri.
Bine echipat pentru esec, m-am lansat in viata.”

-John Fowles-