Fara nume

Un adevar

“Lucrurile pe care le-am dorit eu, nu le-am putut obtine niciodata cerandu-le sau luptandu-ma pentru ele. Cum poti sa lupti pentru tandrete sau pentru duiosie, cel mult poti sa le astepti.”

-Octavian Paler-

Anunțuri
Aberatii

Romanta negativa

                  

                                 Desfa-mi nasturii de la camasa amagirilor

                                Si leaga-mi peste ochi o esarfa de minciuni….

 

     

Aberatii

Ganduri amestecate

Picaturi de ploaie se lovesc usor de geam. Este trecut de miezul noptii, iar privelistea ce mi-o ofera camera de la etajul 3 imi arata o noapte rece. Se pare ca toate strazile duc spre mare…

  Este liniste. O liniste asurzitoare imbinata cu sunetul ploii…o liniste coplesitoare si dureroasa. Iar eu…eu privesc peretii si vad in ei umbra ta. Ascult innebunita simfonia picaturilor de ploaie…poc…poc… Imi imaginez o scurta poveste sau poate ca este lunga, poate ca este prea lunga. As iesi in ploaie daca nu mi-ar fi teama. Poate daca as renunta la doza de teama care ma insoteste pretudindeni as putea chiar sa lupt pentru ceea ce vreau… Ochii par ca nu vor sa mi se inchida, chiar daca ma ustura si imi lacrimeaza, iar trupul mi-l simt greoi si obosit. Eu ma simt obosita…

         Imi amintesc ca intr-o seara te-am rugat in vis sa vii. Si te-am asteptat pe tarmul marii, in fata valurilor ce se spargeau in fata mea. Te-as fi asteptat toata viata… M-am asezat pe nisip si-am numarat secundele. Mi-am imprimat pasii in nisip pentru ca astfel tu sa ma gasesti… Secundele par ca trec tot mai greu…1, 2, 3…vantul imi mangaie parul, iar mana mea deseneaza chipul tau in nisip…Se pare ca nu mi-ai auzit chemarea…Iar valul ti-a sters chipul desenat in nisip…

    As vrea sa dorm. Macar asa pot sa vorbesc cu tine. A trecut mult timp de cand nu ti-am mai auzit vocea…imi imaginez ca am uitat-o. A trecut multa vreme de cand nu am mai vorbit…poate am uitat sa vorbesc cu tine…

          Intr-o seara ai aparut in fata usii mele. Fara nicio explicatie. Si eu te-am primit caci mi-ai promis un rasarit…Un rasarit intr-o dimineata de vara, un rasarit pe plaja pustie…urma sa fim doar noi impreuna cu marea…Iar trupurile noastre urmau sa se scalde in mare…Iar soarele trebuia sa fie martor al iubirii noastre…Asa ca ti-am spus intra. Si ai intrat. Asa cum te-am cunoscut-fara sa-ti pese… Si tot asa ai plecat trantind usa. Nu uita ca mi-ai promis un rasarit

       

Fara nume

Pana la Capitol si inapoi

       Astazi am profitat de vremea frumoasa de afara si-am facut una din plimbarile mele obisnuite pana la Capitol si inapoi, ele fiind intrerupte numai pe timp de iarna. Mi-am pus castile in urechi si am mers incet, am observat oamenii mereu grabiti din jurul meu, m-am bucurat de toate zambetele primite si m-am simtit ca un copil ce are ca loc de joaca intreaga lume. Mi-a fost atat de dor sa ma plimb doar eu, eu cu gandurile mele…

    M-am rasfatat cu o plimbare lejera, o plimbare in care nu ma intreaba nimeni nimic…mi-am inchis telefoanele si m-am bucurat de aerul proaspat. Am pasit pe trotuar fara teama de a aluneca si fara sa fiu nevoita sa ocolesc zapada. Mi-am reamintit cat de tare iubesc primavara, cat de mult imi plac copacii infloriti si dansul ametitor al zecilor de flori, cat de mult astept sa pasesc in lumea lor colorata…

         Si toate astea printr-o simpla plimbare pana la Capitol si inapoi…