Aberatii

ploua infernal

Ploua. Ploua iarna….si picaturile ce se astern pe jos topesc zapada…albul ei pur se transforma in negru, gri si in Bacovia…

                           Deschid fereastra pentru a auzi ploaia cum imi patrunde in casa, vreau sa simt picaturile reci in palma, scot mana pe geam si ma las udata de ploaie…

          Mi se face pielea de gaina,tremur…imi place senzatia…ma apropii de caloriferul cald si imi incalzesc mana…

As vrea sa ies afara din casa…sa simt ploaia cum ma atinge, cum se lipeste de trupu-mi cald…

                Dar stiu ca tu nu vei veni dupa mine….

…si totusi am iesit si am stat in ploaie…si m-am lasat mangaiata de picaturile ei…

Nici macar nu ti-am simtit lipsa…

Anunțuri
Fotografii

fotografii…

                                                                                                                                                                                                                                                  

Aberatii

délire…

Sarutul tau il simt pe pielea mea, iti simt atingerea adanc, tot mai adanc in piele…mi s-au imprimat buzele tale pe pantec…trupul tau s-a cufundat in atingerea mea…

Te privesc de departe cu detasare…imi torn un pahar de vin alb si astept condamnarea ta…

Fara nume

Stare de fapt

            Si tu crezi ca am pierdut, dar uiti ca eu nici macar nu am luptat…

Micile batalii sunt castigate de cei mici, de cei slabi, cei ce se multumesc cu putin…pentru a castiga un razboi este nevoie de un caracter puternic…

Aberatii

Iti inec privirea intr-un pahar de vin alb

Iti sterg amintirea cu o ultima tigara

si prin scrumul aruncat in zare iti arunc si atingerea

Iti spun adio si strivesc tigara cu ura in scrumiera…

Si totusi…

Nu vreau sa te las sa pleci…

Nu vreau sa te uit…

Nu vreau sa ramai o amintire…

Nu vreau sa-mi fie dor de tine…

Am sa-mi inec toate visele im marea zbuciumata

Am sa-mi arunc in zare fiorul ce inca ma strabate…

Nu vreau sa deschizi robinetul si sa te speli de mine

Sa lasi apa sa curga peste amintirea mea

Sa te speli de atingerea mea…

…dar eu pierd mereu si iarasi am pierdut…

Eu nu insemn nimic…

Sunt doar o strabatere de o secunda

Sunt doar un „ce-ar fi putut sa fie”

Sunt doar veninul ce-l sorbi dintr-o inghititura

Sunt doar vinul alb ce-l bei in sila

Sunt doar ploaia de care te usuci

Sunt doar pacatul de care te caiesti

Sunt doar fulgul de nea ce ti se topeste in palma

Sunt zarul ce-l arunci fara sa te gandesti

Sunt pariul ce-l castigi mereu.

Nu sunt nici macar o amintire

Caci dimineata uiti privirea mea

Sunt doar un fir dintr-un lung „etcetera”…

Si asta imi face destul de mult rau…

Nu sunt nimic din ce mi-am dorit

…nu sunt altfel…

Aberatii

Je voudrais…

As vrea sa fiu luna ce-ti lumineaza calea

Pentru a te urma indeaproape

As vrea sa fiu soarele ce te arde pe fata

Pentru a nu-mi uita sarutul.

As vrea sa fiu fulgul de nea ce ti se aseaza pe obraz

Pentru ca lacrima ce ti se scurge sa fie pentru mine

As vrea sa fiu marea linistita

Pentru a-ti aduce zambetul pe buze…

si-as vrea sa fiu marea zbuciumata

Pentru ca din gandurile tale sa nu ma poti scoate.

As vrea sa fiu furtuna ce o evoci

Pentru ca eu sa-ti provoc indoieli…

As vrea sa fiorul ce te strabate

Pentru a nu te satura sa ma privesti.

As vrea sa fiu primul si ultimul tau gand…

As vrea sa fiu scrisoarea ce nu o poti trimite…

As vrea sa fiu cubul de gheata ce ti se topeste in palma…

As vrea sa fiu cartea ce o deschizi mereu…

si melodia ce o asculti pe repeat…

As vrea sa fiu muza pe care inca o astepti

As vrea sa fiu veninul ce-l sorbi cu nesat

As vrea sa fiu crivatul ce te bate pe fata

Pentru a-ti reaminti ca m-ai pierdut…