Fara nume

M-am saturat.

 Acest post este un manifest-un manifest pentru mitocania, nesimtirea, prostia, dobitoceala si imbecilitatea din Romania.

    M-am saturat….nu mai pot cu Romania, in special cu romanii…Frumoasa tara, pacat ca este locuita…sa se inteleaga: nu ma refer la toti romanii, ci la marea majoritatea, la analfabetii care circula pe strazile patriei si au carnet de conducere, la incompetentii care ne conduc, la „baieti smecheri” care agata fete la semafor-pai bineinteles ca nu poti face o fata sa fie interesata de tine cu replici de genul” Ce faci? Ti-e somn?”, mai ales cand esti imbracat ca la carnaval-cu tricou roz, pantaloni albi si neaparat, dar neaparat pantofi cu gaurele.

    Astazi a plouat…si cum se intampla de fiecare data cand ploua se blocheaza traficul, se inunda strazile-pentru ca ghiciti: canalizarile ori nu exista ori nu sunt bune…Si cum mergeam eu linistita pe trotuar, pe o ploaie infernala trece un dobitoc intr-o viteza demna de cursele de Formula 1, stropindu-ma, ce zic stropit-m-a facut varza, m-a udat atat pe mine cat si pe ceilalti. Pai ma dobitocule cand vezi ditamai balta nu accelerezi astfel incat sa-i uzi pe ceilalti, dar bineinteles ca pe tine nu te intereseza pentru ca tu esti in masina ta, unde probabil asculti manele la maxim si arunci mizeria pe jos.

     Am avut o zi proasta…o zi mizerabil de proasta-incepand cu locul de munca…apropo ca vine vorba de munca-deci m-am saturat sa fiu barfita, m-am saturat sa-mi fie criticata munca de cei care nu sunt competenti…nu-mi critica munca sefii mei ci se gasesc intotdeauna niste colege clevetitoare, probabil spargatoare de seminte pe strada si cu Guta pe perete care comenteaza fara sa aiba absolut nicio treaba cu mine. Am incercat sa fiu amabila, sa port conversatii stupide despre vreme, sa nu ma cert cu nimeni, dar nu mai pot…rabdarea mea are o limita care a fost demult trecuta.

       Deci inchipuiti-va ca stati in statie, asteptand un nenorocit de autobuz, cu castile in urechi si vine unu` si incepe sa-mi puna intrebari personale…pai refuz sa raspund cate casa am, ce cont in banca am si mai ales refuz sa primesc sfaturi daca nu le-am cerut…imi spunea ca este greu sa gasesc de munca chiar daca fac facultate…pai la naiba stiu si eu…si nu ma intereseaza ce facultate a facut acum 50 de ani, unde muncest acum si bla bla bla.

Si ca sa pun capc zilei mele oribile era sa fac accident cu masina, sa cad pe jos, am scapat mancarea si cafeaua pe jos…si imi este groaza ca ziua inca nu s-a incheiat, cine stie ce idiotenii mai fac pana diseara.

           Acum imi cer scuze pentru post…mi-am expus cateva frustrari si nemultumiri, pe care sunt convinsa ca le au toti ca doar locuim in Romania….si inchei cu sloganul lui Badea: „Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”.

Anunțuri
Politica

Romania-o tara anormala.

        Am ajuns la o concluzie: suntem o tara anormala…nu stiu inca cum de existam…ma uit stupefiata la emisiunile politice de pe la teveu si-mi dau seama din ce in ce mai mult ca nu ar trebui sa existam…cum sa existe o tara unde un politician care face in sfarsit ceea ce trebuie este acuzat. Crin Antonescu a fost acuzat de mai multi ziaristi, sociologi, analisti politici si chiar membrii propriului partid ca nu iese in public. De ce ar trebui sa iasa in public? Inca nu a inceput din punct de vedere legal campania electorala-campania elecotrala incepe cu o luna inainte de alegeri si ghiciti-alegerile au loc abia in NOIEMBRIE!!!

         Deci cand in sfarsit un politician sta deoparte pentru a-si pregati strategia, platforma electorala mass media il acuza ca nu participa la festivaluri, plimbari pe cal, cantat la fluier, vizite pe santier si nelipsitele bai de multime ori alte trucuri ieftine la care recurg politicienii de pe plaiurile mioritice.

            Si da…il sustin pe Crin Antonescu la prezidentiale.

Aberatii

just a twist…

        …nu te indragostii de ea…”O vei cauta o viata intreaga fara sa o gasesti…vei pieri de dragul ei…”

                              …you`re just a twist in her sobriety…

       Voi credeti in povesti frumoase de iubire? Povesti de genul celor scrise de Jane Austen sau Emily Bronte? Sau mai degraba preferati Anais Nin ori Henry Miller?

Poezii

dimineata.

O cafea neagra…si-o ploaie de gheata
Când spiritul mai arde culori în odaie
O privire pe-o carte, pe straie
Si pasul ma îndruma în dimineata

Cum frigul tremurând ca o veste, 
Tot fuge de-al meu si de-al tau…
Tot mai mult am ramas cu ce este, 
Si ploua cu-o parere de rau.

Am uitat daca merg…înca tot mai iubesc…
Am ajuns la timp, ocup si un loc.
Dar gândul apasa cu greul sau bloc…
E numai vedere…nu mai pot sa vorbesc… 

                                   -George Bacovia-

Fara nume

              „Imi voi aminti de tine de cate ori voi simti nevoia de energia si increderea ta in viata. Tot inainte Andra.”

                          Am descoperit acest mesaj uitat pe pagina unei carti, un mesaj de la o persoana foarte draga mie…voi reciti acest mesaj la nesfarsit…In ultima vreme mi-am pierdut energia si mai mult increderea in viata, dar acum recitind acest sfat incet, incet imi amintesc perioada copilariei cand eram un copil, un copil cu prea multa incredere in oameni, un copil ce visa o lume ideala, un copil ce nu facea niciun rau…si uitandu-ma la mine acum observ ca am ramas tot acelasi copil cu toate ca anii au trecut…

        Sunt tot acelasi copil timid, un copil cu prea multa incredere in oameni, un copil ce are asteptari prea mari de la oameni, un copil ce nu a uitat sa spere intr-o lume mai frumoasa,  un copil ce nu stie sa minta, sunt tot un copil cu vise, idei..

             Acest mesaj ma face sa sper in continuare, acest mesaj imi da putere sa lupt, acet mesaj imi spune ca pot chiar cand eu simt ca am ajuns la capatul puterilor…imi spun eu insumi Tot inante Andra…Tot inainte tuturor…

Fara nume

Acasa…

         Maine ma duc acasa…”acasa”…ce ciudat suna acest cuvant pentru mine in momentul acesta…nici nu mai stiu ce este „acasa” pentru mine. Maine ma intorc la radacini, mi-e dor…mi-e dor de camera mea, mi-e dor de jurnalul meu…abia astept sa-l recitesc, sa-mi descopar gandurile din trecut, mi-e dor de peretii camerei mele, mi-e dor de birou, de patul meu, de puiul meu…mi-e dor de simplitatea copilariei, mi-e dor de mesele luate in familie, mi-e dor de tot….

        Sunt fericita…maine ma intalnesc cu prieteni pe care nu i-am mai vazut de mult, maine ma intalnesc cu amintiri pe care le-am incuiat in gandurile mele…maine refac pasii adolescentei, maine…

                            Maine mai mult ca oricand imi va fi evidenta amintirea ta, maine voi vedea locuri de mult uitate, locurile tale preferate…locurile unde ti-ai lasat amprenta, maine voi duce o floare…

Fara nume

Eu

                          

                                               EU nu uit

                                               EU nu iert

                                                EU nu ma razgandesc

                                                 EU nu tac

                                                 EU nu pot sa ma abtin

                                                  EU nu astept

                                                   EU nu regret

                                                   EU nu plang

                                                    EU spun nu.