Fără categorie

Memoire

„I had all and then most of you

Some and now none of you….”

-A

Reclame
Fără categorie

Remember me

Iti aduc aminte de veri nesfarsite? De calduri sufocante si nopti tarzii? Vocea mea iti aminteste de valurile ce se opresc in stanci? Mainile mele de scrisori nescrise? Ochii mei de intuneric?

Iti aduc aminte de carti necitite si de vise pierdute? De saruturi ascunse si de zambete amare?

Iti aduc aminte de cantece ascultate pe furis?

Cand viata devine prea plictisoare, gandeste-te la mine. Cand picaturile de ploaie lovesc asfaltul, gandeste-te la mine. Cand muzica noastra este la radio, gandeste-te la mine. Cand lumea devine sufocanta, gandeste-te la mine.

…eu ma gandesc

Fără categorie

come undone

Mai stii cand mi-ai spus ca prima oara ca ma iubesti? Cum ti-am raspuns aproape mecanic ca si eu simt la fel. Dar nu am simtit atunci.

Tin minte cum zilele au trecut, iar iubirea ta se transforma si in iubirea mea. Saruturile tale le cautam fara incetare, nu voiam sa ii dau drumul mainii tale. Cu cat te iubeam mai mult, cu atat ma iubeai mai putin.

Am scris atat de multe poezii cand ai plecat. Am scris la fel de multe cand te-ai intors doar pentru a pleca din nou. Am inceput sa fumez si sa torn vin peste amintirea ta. Am inceput sa ies si sa dansez. Sa rad cu forta si sa zambesc. Sa plang in baruri aglomerate si sa astept sa te intorci.

Dar au trecut zeci de zile si tu nu te-ai intors. Si astfel am inceput sa te uit incetul cu incetul. Am aruncat florile uscate. Am aruncat fotografiile tale. Am aruncat amintirea ta.

Si acum vrei sa te intorci. Dupa zeci de nopti petrecute fara mine. Dupa ce amintirea mea nu te mai pastreaza.Vrei sa intrii cu picioarele in viata mea. Ca si cum nu ai fi plecat. Ca si cum zilele au stagnat.Imi amintesc cand mi-ai spus prima oara ca ma iubesti. Si acum imi spui ca inca ma iubesti. Ca si cum eu nu as fi uitat. Ca si cum eu inca am ramas. Dar amintirea ta nu mai este. Sarutul tau l-am sters., iar mainile tale mi-au dat drumul demult.

Fără categorie

Scars

Poate ca suntem asemenea punctelor. Pete mici, negre si neînsemnate in ordinea generală a lucrurilor. Un punct ce se șterge tot mai mult in timp, ce isi pierde însemnătatea si devine tot mai gri.

Punctele tale sunt matematica pura, perfect așezate, iar ale mele sunt haos. Dezordine si un amalgan de emoții si deziluzie.

Cred ca aseara te învârteai in cercuri in jurul meu. Toate punctele pe care le-ai creat s-au transformat intr-un cerc perfect rotund si imi este teama ca voi reuși sa le amestec cu ale mele gânduri si idei rătăcite.

In timp, toate punctele se vor risipi si se vor pierde si ne vom strădui sa reîntregim cercul.

…. si noi ne vom pierde.